ROITEN Începe acum

Convenția de evitare a dublei impuneri România–Italia: cote

Convenția de evitare a dublei impuneri România–Italia stabilește cât poate reține România din dividendele, dobânzile și redevențele plătite unui rezident italian și cum ține Italia seama de impozitul românesc. Aici găsești convenția aflată în vigoare, cotele ei, ce are de făcut SRL-ul care plătește dividende unui asociat din Italia și ce se întâmplă cu salariile și remunerațiile administratorilor.

Convenția de evitare a dublei impuneri România–Italia: care este în vigoare

Dubla impunere apare când același venit este impozitat în două state: cel din care provine și cel în care locuiește beneficiarul. Asociatul care locuiește în Italia și primește dividende de la un SRL românesc este cazul cel mai des întâlnit.

Între România și Italia se aplică convenția semnată la Riga la 25 aprilie 2015, împreună cu Protocolul adițional. România a ratificat-o prin Legea nr. 28/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 217 din 24 martie 2016. Italia a ratificat-o prin legea nr. 78 din 16 mai 2017. Convenția este în vigoare din 25 septembrie 2017 și produce efecte de la 1 ianuarie 2018.

Ea a înlocuit convenția semnată la București în 1977. Cotele din vechea convenție, care mai apar pe unele pagini, nu se mai aplică.

Convenția nu creează impozite. Împarte între cele două state dreptul de a impozita, limitează reținerea la sursă și arată cum evită statul de rezidență dubla impunere.

Cotele din convenție la dividende, dobânzi și redevențe

Pentru veniturile plătite de un rezident al unui stat către un rezident al celuilalt, convenția fixează impozitul maxim pe care îl poate reține statul din care pleacă venitul. Regula este aceeași în ambele sensuri.

VenitImpozit maxim în statul sursăArticol
Dividende către o societate care deține cel puțin 10% de doi ani0%10
Dividende în toate celelalte cazuri, inclusiv persoane fizice5%10
Dobânzi5%11
Redevențe5%12
Remunerațiile administratorilorFără plafon: impozabile în statul societății16

Cota de 0% cere ca beneficiarul efectiv să fie o societate, alta decât o societate de persoane, care deține direct cel puțin 10% din capital pe o perioadă neîntreruptă de doi ani în care se află data distribuirii.

Acestea sunt plafoane, nu cote aplicate automat. Legea română prevede pentru dividendele plătite nerezidenților 16%; convenția le reduce doar pentru cel care dovedește că este rezident în Italia.

SRL românesc care plătește dividende unui asociat din Italia

De la 1 ianuarie 2026 impozitul pe dividende este de 16%, inclusiv pentru dividendele plătite nerezidenților. Societatea îl calculează și îl reține la plata dividendului și îl virează până la data de 25 a lunii următoare.

Articolul 230 din Codul fiscal spune că, dacă beneficiarul este rezident al unui stat cu care România are convenție, impozitul nu poate depăși cota din convenție. Când legea internă și convenția dau cote diferite, se aplică cea mai favorabilă. Pentru rezidenții din Uniunea Europeană se aplică cea mai favorabilă dintre legea internă, legislația europeană și convenție.

Pentru un asociat persoană fizică rezident în Italia, impozitul reținut în România scade deci de la 16% la 5%. Pentru o societate italiană care deține cel puțin 10% de doi ani, convenția dă 0%.

Codul fiscal are și o scutire proprie, preluată din directiva europeană privind societățile-mamă și filialele: dividendele plătite unei societăți din alt stat membru care deține cel puțin 10% din capital, neîntrerupt, de cel puțin un an. Scutirea are condiții privind forma juridică și regimul fiscal al ambelor societăți. La o microîntreprindere, contabilul trebuie să verifice dacă scutirea se aplică sau dacă se folosește cota din convenție. Regimul micro este explicat în ghidul despre microîntreprinderi în 2026.

Certificatul de rezidență fiscală: fără el, reținerea rămâne 16%

Reducerea nu se aplică automat. Nerezidentul trebuie să prezinte plătitorului de venit, în momentul plății, certificatul de rezidență fiscală eliberat de autoritatea competentă din statul său. Pentru un rezident italian, îl eliberează administrația fiscală italiană.

Certificatul trebuie să arate că beneficiarul a fost rezident în celălalt stat pe toată perioada în care a obținut veniturile. În practică, asociatul îl cere înainte de hotărârea de distribuire și îl trimite contabilului firmei.

Ce plătește asociatul în Italia

România reține impozitul la sursă, iar Italia impozitează venitul ca stat de rezidență. Cum se combină cele două depinde de cine este asociatul.

O persoană fizică rezidentă în Italia plătește acolo 26% pe dividendele primite de la o societate străină. Convenția, la articolul 23, spune că Italia nu acordă deducerea impozitului românesc atunci când venitul este supus în Italia unui impozit de substituție sau unui impozit final cu reținere la sursă. Cele două impozite se adună.

La un dividend brut de 10.000 €Cu certificatFără certificat
Impozit reținut în România500 € (5%)1.600 € (16%)
Suma care ajunge în Italia9.500 €8.400 €
26% în Italia, la suma primită2.470 €2.184 €
Rămâne asociatului7.030 €6.216 €

Exemplul presupune că impozitul italian se calculează la suma rămasă după reținerea din România, ca atunci când dividendul este plătit printr-un intermediar italian. Baza de calcul trebuie confirmată de consultantul italian al asociatului.

O societate de capitaluri italiană include în venitul impozabil doar 5% din dividendul primit. Pentru veniturile care intră în venitul global, cum sunt salariile și remunerațiile, Italia acordă un credit pentru impozitul plătit în România, în limita impozitului italian aferent aceluiași venit.

Rezidentul român cu venituri din Italia

Convenția funcționează și în sens invers. Pentru dividendele, dobânzile și redevențele plătite din Italia unui rezident român, Italia poate reține cel mult cotele din tabel: 5% la dividende, sau 0% pentru o societate cu cel puțin 10% de doi ani, și 5% la dobânzi și redevențe.

România, ca stat de rezidență, impozitează venitul și scade impozitul plătit în Italia. Articolul 23 limitează această deducere la partea din impozitul românesc care corespunde venitului impozabil în Italia. Codul fiscal numește mecanismul metoda creditului fiscal.

Pentru a obține cota redusă în Italia, rezidentul român are nevoie la rândul lui de un certificat de rezidență fiscală, eliberat de ANAF.

Salarii și remunerațiile administratorilor

Pentru munca dependentă se aplică articolul 15. Salariul se impozitează în statul în care locuiește salariatul, cu excepția cazului în care munca se desfășoară în celălalt stat. Atunci poate impozita și statul în care se muncește. Există o excepție pentru perioadele scurte: cel mult 183 de zile în douăsprezece luni, cu un angajator care nu este rezident în statul în care se desfășoară munca.

Pentru administratori regula este alta. Potrivit articolului 16, remunerațiile primite de un rezident italian ca administrator unic sau membru al consiliului de administrație al unei societăți românești sunt impozabile în România. Italia le impozitează și ea, ca stat de rezidență, și acordă creditul.

Contribuțiile sociale nu fac obiectul convenției. În Uniunea Europeană ele urmează regulile europene de coordonare a sistemelor de securitate socială și trebuie verificate separat. Cotele interne pentru salarii sunt în ghidul despre taxele unui SRL în 2026.

Dubla rezidență și ce face Start4

Convenția stabilește și cui aparține o persoană considerată rezidentă de ambele state. Pentru persoanele fizice criteriile se aplică în ordine: locuința permanentă, centrul intereselor vitale, locul în care locuiește în mod obișnuit, cetățenia. Le găsești în ghidul despre rezidența fiscală în România.

Pentru societăți nu există o regulă automată: autoritățile celor două state caută un acord, ținând seama în special de sediul conducerii efective. Fără acord, societatea nu poate cere reducerile din convenție.

Start4 se ocupă de înființarea online a SRL-ului, de la 399 €, și de contabilitate, de la 99 € pe lună. Contabilul aplică reținerea corectă după ce primește certificatul de rezidență fiscală al asociatului. Declarația din Italia rămâne în sarcina consultantului italian. Prețurile Start4 sunt nete, + TVA 21%.

Acestea sunt reguli generale, nu consultanță: înainte de distribuirea dividendelor, cazul trebuie analizat de un contabil din România și de un consultant din Italia.

Întrebări frecvente

Care este convenția de evitare a dublei impuneri dintre România și Italia?

Convenția semnată la Riga la 25 aprilie 2015, ratificată de România prin Legea nr. 28/2016 și de Italia prin legea nr. 78/2017. Este în vigoare din 25 septembrie 2017, produce efecte de la 1 ianuarie 2018 și a înlocuit convenția din 1977.

Cât impozit se reține la dividendele plătite unui asociat din Italia?

Legea română prevede 16% din 2026. Convenția limitează impozitul la 5%, sau la 0% pentru o societate care deține direct cel puțin 10% din capital de doi ani. Cota redusă se aplică doar dacă asociatul prezintă certificatul de rezidență fiscală din Italia.

Ce se întâmplă dacă asociatul nu prezintă certificatul de rezidență fiscală?

Societatea reține impozitul din legea internă, adică 16% la dividende. Dacă certificatul este prezentat ulterior, se aplică cota din convenție și impozitul se regularizează în termenul legal de prescripție.

Asociatul italian mai plătește impozit în Italia pe dividende?

Da. O persoană fizică rezidentă în Italia plătește acolo 26% pe dividendele din străinătate, iar convenția nu prevede deducerea impozitului românesc din acest impozit. O societate de capitaluri italiană impozitează doar 5% din dividend.

Unde se impozitează remunerația unui administrator rezident în Italia?

Potrivit articolului 16 din convenție, remunerația plătită de o societate românească administratorului rezident în Italia este impozabilă în România. Italia o impozitează și ea, ca stat de rezidență, și acordă un credit pentru impozitul românesc.

Deschide o firmă în România

Înființare 100% online: dosarul îl depunem și îl urmărim noi. Fără drumuri, fără hârtii pierdute.

Începe acum