Rezidența fiscală în România: cum devii rezident și ce plătești
Rezidența fiscală în România se obține cu mai mult de 183 de zile în 12 luni consecutive sau cu centrul intereselor vitale în țară: locuință, familie, activitate. Nu e același lucru cu înregistrarea reședinței și nu depinde de firma pe care o deschizi. Mai jos ai regulile românești, regulile țării de origine, cum decide convenția în caz de dublă rezidență și ce se schimbă pentru tine și firmă.
Rezidența fiscală, reședința înregistrată și firma: trei lucruri diferite
Rezidența fiscală este țara care are dreptul să îți impoziteze tot venitul, oriunde ar fi obținut: salarii, dividende, chirii, câștiguri de capital. Nu o alegi și nu o ceri: o stabilesc regulile fiecărui stat și, când două state te revendică, convenția dintre ele.
Reședința înregistrată e altceva: o înscriere într-un registru de populație. În România, un cetățean european primește certificatul de înregistrare și codul numeric personal (CNP); în țara de origine te radiezi din evidența populației. E unul dintre indiciile la care se uită fiscul, dar singur nu mută impozitele.
Firma e un contribuabil separat. Un SRL românesc plătește impozitele acolo unde e condus, nu unde locuiește asociatul. Poți fi rezident fiscal în țara de origine cu o firmă în România, sau poți locui în România cu o firmă pe care fiscul de acasă o consideră a lui. Dacă încă te hotărăști, pornește de la înființare firmă în România.
Regulile din România: 183 de zile sau centrul intereselor vitale
Devii rezident fiscal în România în două situații: dacă ești prezent în țară mai mult de 183 de zile în orice 12 luni consecutive, sau dacă centrul intereselor tale vitale este în România, adică locuința, familia și activitatea. Ajunge una dintre cele două condiții.
Cele 12 luni nu sunt anul calendaristic: cine vine în septembrie și rămâne până în mai trece de 183 de zile fără să fi stat șase luni în niciunul dintre cei doi ani.
Când treci de 183 de zile depui la ANAF chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale la sosirea în România, cu documentele care dovedesc locuința, familia și activitatea. ANAF răspunde cu o notificare în care spune dacă te consideră rezident și de când. Același chestionar, în varianta de plecare, se depune când părăsești România.
Odată rezident, poți cere certificatul de rezidență fiscală: documentul pe care îl arăți fiscului din țara de origine sau unei bănci din străinătate ca să dovedești că plătești impozitele în România. Fără chestionar și fără o situație reală în spate nu îl primești.
Regulile din țara de origine: radierea e necesară, dar nu ajunge
Cele mai multe țări europene te păstrează rezident după aceleași trei teste: reședința înregistrată, domiciliul și prezența fizică. Italia e un exemplu clar: rămâi rezident fiscal în Italia dacă, pentru cea mai mare parte a anului fiscal, adică mai mult de 183 de zile, ai acolo reședința înregistrată, domiciliul sau prezența fizică. Ajunge una dintre ele.
De aceea radierea, în Italia prin înscrierea în AIRE, registrul cetățenilor din străinătate, e primul pas: îi ia fiscului de acasă argumentul cel mai simplu. Dar e necesară, nu suficientă: fiscul poate susține că domiciliul tău, locul relațiilor personale și de familie, a rămas acasă.
Indiciile sunt concrete: casa în care locuiește familia, școala copiilor, facturile la utilități, mașina, conturile folosite, zilele petrecute efectiv în țară. O mutare pe hârtie, cu familia rămasă la Milano sau la München, nu ține; o mutare cu locuință, familie și activitate la București ține. Dacă situația ta e mixtă, vorbește cu un contabil în ambele țări înainte să te muți, nu după.
Dubla rezidență: cum decide convenția de evitare a dublei impuneri
Dacă România și țara de origine te consideră amândouă rezident, de exemplu pentru că ai cele 183 de zile din România dar familia a rămas acasă, decide convenția de evitare a dublei impuneri dintre cele două state. Criteriile se aplică în ordine și te oprești la primul care dă un răspuns:
- Locuința permanentă: ești rezident acolo unde ai o locuință stabil la dispoziție. Dacă ai în ambele țări, se trece mai departe.
- Centrul intereselor vitale: unde sunt mai strânse relațiile personale și economice.
- Șederea obișnuită: unde petreci mai mult timp.
- Cetățenia: statul al cărui cetățean ești; dacă ești al amândurora sau al niciunuia, decid cele două administrații de comun acord.
Ordinea contează. Dacă ai o locuință la dispoziție doar în România, convenția te atribuie României chiar dacă ai altă cetățenie. Dacă păstrezi casa de acasă și închiriezi una la București, disputa se mută la centrul intereselor vitale, unde familia și copiii cântăresc mai mult decât orice contract.
Ce se schimbă la impozitele personale odată ce ești rezident fiscal în România
Ca rezident fiscal în România plătești impozit românesc pe venitul mondial, iar țara de origine pierde dreptul de a impozita veniturile care nu se nasc acolo. Impozitul pe venit pentru persoane fizice este 10%, cotă unică: salarii, indemnizația de administrator, chirii, activități independente. Dividendele se impozitează cu 16% din 2026, prin reținere la sursă când le distribuie firma.
La dividende se adaugă CASS, contribuția la sănătate, datorată când dividendele anului depășesc praguri legate de salariul minim.
Pentru cine trăiește din dividendele propriei firme comparația e clară: un rezident italian, de exemplu, plătește 26% pe dividendele din străinătate, un rezident român 16% plus CASS peste prag. Dar comparația ține doar dacă rezidența românească e reală și convenția te atribuie României; altfel țara de origine impozitează același venit a doua oară, iar creditul fiscal recuperează doar o parte. Veniturile care se nasc acasă, de pildă un apartament închiriat la Roma, rămân impozitate acolo.
Firma: contează de unde e condusă, nu unde e înregistrată
Rezidența fiscală a firmei urmează aceeași logică: substanța. Un SRL e rezident în România pentru că e condus din România, nu pentru că e înscris la Registrul Comerțului. Dacă administratorul locuiește la Torino, decide de la Torino, semnează de la Torino, iar în România există doar o adresă de găzduire a sediului, fiscul italian poate considera firma rezidentă în Italia: regula conducerii efective, cu impozite italiene recuperate și penalități.
Riscul scade când conducerea e reală în România: un administrator care locuiește aici, decizii luate aici, un contabil și un cont bancar românesc folosite, clienți în țară, un salariat, care e și condiția pentru microîntreprinderea cu 1% sub 100.000 € venituri.
Regimul firmei nu se schimbă cu rezidența ta: 1% ca microîntreprindere cu un salariat, impozit pe profit 16% peste plafon, TVA 21%. Cele două întrebări, dacă merită să deschizi și dacă merită să te muți, rămân separate: la prima răspunde ghidul merită să deschizi o firmă în România?, a doua depinde de unde vrei să locuiești cu adevărat.
Trei situații comparate
Tabelul arată unde plătești impozitele personale, unde plătește firma și ce risc ai de gestionat.
| Situația | Impozitele tale | Impozitele firmei | Riscul |
|---|---|---|---|
| Locuiești în țara de origine și conduci SRL-ul de acolo | Acasă, pe venitul mondial; dividendele românești la cota de acasă (26% în Italia) | România pe hârtie, dar fiscul de acasă o poate considera a lui | Conducere efectivă din străinătate: impozite de acasă pe firmă, cu penalități |
| Locuiești stabil în România, cu locuință și familie | România: 10% pe venit, 16% pe dividende plus CASS peste prag | România: 1% micro sau 16% pe profit | Scăzut, dacă radierea și chestionarul ANAF sunt în regulă |
| Locuiești în România, dar casa și familia rămân acasă | Disputată: decide convenția, adesea în favoarea țării de origine | România, dacă e condusă cu adevărat de aici | Dublă rezidență: control de acasă pe venitul mondial |
Al treilea rând e cel pe care îl vedem cel mai des și cel mai fragil: cele 183 de zile există, centrul intereselor vitale nu. Acolo certificatul românesc nu ajunge, pentru că convenția se uită la familie înainte de zile. Înainte să te bazezi pe cei 10%, pune faptele în fața unui contabil din ambele țări.
Lista practică a mutării: de la locuință la firmă
Dacă mutarea e reală, ordinea corectă e aceasta:
- Locuință în România cu contract de închiriere sau act de cumpărare pe numele tău: dovedește locuința permanentă și de ea depinde tot restul.
- Înregistrarea rezidenței și CNP: ca cetățean european obții certificatul de înregistrare și codul numeric personal, care e și numărul tău fiscal.
- Radierea de acasă: ieși din evidența populației (în Italia, prin înscrierea în AIRE la consulat) și anunți fiscul de acolo.
- Chestionarul ANAF când treci de 183 de zile, cu documentele despre locuință, familie și activitate; apoi certificatul de rezidență fiscală.
- Pozițiile de acasă: închizi sau adaptezi codul de TVA, contractele, utilitățile, medicul; decizi ce faci cu imobilele și conturile.
- Cont bancar românesc pe numele tău, folosit efectiv pentru cheltuielile de zi cu zi.
Firma vine după locuință, nu înainte. Cu Start4 o înființezi în 3–7 zile lucrătoare prin procură, fără semnătură electronică și fără drumuri: pachetul Business, 699 €, include găzduirea sediului social pentru 12 luni, NIF-ul, alegerea regimului fiscal, TVA și e-Factura. Dacă locuința ta are deja un contract care permite sediul, ajunge Start, 399 €; Premium, 999 €, adaugă avocatul și 3 luni de asistență. Contabilitatea costă 99, 149 sau 249 € pe lună, cu asistență în română, italiană și engleză. Pornește de la înființare SRL sau de la pagina principală Start4.
Întrebări frecvente
Cum devii rezident fiscal în România?
Când depășești 183 de zile de prezență în 12 luni consecutive, sau când centrul intereselor tale vitale, locuință, familie și activitate, este în România. Ajunge una dintre condiții. După ce treci de 183 de zile depui chestionarul de rezidență la ANAF și primești notificarea cu data de la care ești rezident.
Radierea din țara de origine ajunge ca să nu mai plătesc impozite acolo?
Nu. Ieșirea din evidența populației înlătură argumentul cel mai simplu, dar cele mai multe țări te consideră în continuare rezident dacă domiciliul sau prezența fizică au rămas acolo mai mult de 183 de zile. Italia, de exemplu, cere înscrierea în AIRE și apoi se uită unde sunt familia, casa și interesele.
Cât plătesc ca rezident fiscal în România?
Impozitul pe venit pentru persoane fizice este 10%, cotă unică, dividendele se impozitează cu 16% din 2026, iar pe dividendele peste pragurile legate de salariul minim plătești și CASS, contribuția la sănătate. Țara de origine nu îți mai impozitează venitul mondial, doar ce se naște acolo, de pildă un apartament închiriat.
Pot locui în țara de origine și să am o firmă în România?
Da, dar firma trebuie condusă din România. Dacă toate deciziile se iau acasă, iar în România există doar o adresă de sediu, fiscul de acasă poate considera firma a lui, după regula conducerii efective. Ai nevoie de un administrator sau de o conducere reală în țară, iar dividendele le impozitezi acasă.
Ce se întâmplă dacă două state mă consideră amândouă rezident?
Decide convenția de evitare a dublei impuneri, cu criteriile în ordine: locuință permanentă, centrul intereselor vitale, ședere obișnuită, cetățenie. Te oprești la primul care dă un răspuns. Ca să te bazezi pe ea ai nevoie de dovezi: contract de închiriere, certificat de rezidență fiscală românesc, documentele familiei. Vorbește cu un contabil în ambele țări.